...dar mai intai a fost pictura.

Trecerea timpului nu inceteaza nicicand sa ma uimeasca. Primavara tamaduitoare trezeste simturile si da nastere sperantei, dar este totusi primavara unui alt an, soarele incalzeste alte frunze,alte strazi, alti oameni. Gandul zboara departe...spre o primavara candva.
Oare cum de nu am scris pana acum despre prima dragoste? Sa fi avut cam 14 ani cand am descoperit pensulele si culorile si tot atunci am hotarat sa dau viata panzei, lemnului, sticlei sau cartonului. Nu consistenta suprafetei conta ci mai ales continutul, rezultatul final...tonurile si umbrele care capatau grai.
Desi nu ma pot mandri cu o pregatire de specialitate in cadrul unor mari scoli de arta, am cautat totusi sa ma perfectionez, inspirandu-ma din lucrarile marilor pictori dar mai ales impunandu-mi sa imi gasesc propriul stil. As putea spune ca am incercat sa fiu profesor si elev, pe undeva un autodidact.
Primele picturi, desi nu mari realizari tehnice sau artistice, mi-au ramas inca dragi sufletului pentru satisfactia oferita, pentru simplitatea si sinceritatea sentimentelor pe care incercam sa le exprim. Am daruit multe dintre aceste prime lucrari; era ca o confirmare pentru mine, un mod de a ma exprima altfel decat prin cuvinte. Din pacate, mi-au mai ramas prea putine tablouri din perioada amintita dar va prezint altele...mai noi sau mai vechi, si sunt convins ca va fi destul de usor sa distingeti intre "atunci" si "acum".

Celor care ratacesc cateva momente pe acest blog le doresc sa aibe parte de o primavara a sperantei si a viselor...Tuturor,  sarbatori frumoase alaturi de cei dragi, multa sanatate si incredere in mai bine.
Pana la urmatoarea intalnire va salut cu drag,
Al vostru C-tin Doru Negoescu