miercuri, 23 februarie 2011

Pentru ca teiul asculta de dalta

Deunazi am fost intrebat de un amic si de altfel un "interesat" al lucrarilor mele...de ce teiul. La o prima vedere pare o esenta mai putin conventionala, o alegere ciudata daca ne gandim la toate celelalte esente ce pot satisface foarte bine "pretentiile" unui cioplitor.
Marturisesc ca pentru mine a fost un act natural, o alegere fireasca...nu m-am gandit atat de profund la materialul cel mai potrivit pentru icoanele mele...am cautat doar o cale de a comunica cu rezultatul final. De aceea, incercand sa ii explic amicului meu de unde acest interes pentru tei, mi-am raspuns totodata mie insumi.
Cu mult timp in urma, cand am inceput sa scrijelesc primele bucati de lemn, cand am inteles ca ii pot da o forma si ca ii pot transfera o imagine, am cautat sa il insufletesc cumva, asa cum a facut Gepetto cu binecunoscuta lui papusa de lemn.
Poate parea curios, insa nu orice material poate fi insufletit, nu orice lemn iti vorbeste, nu orice lemn se lasa manuit. Mie mi s-a parut ca teiul asculta de dalta, asculta de mana mea si mai ales ma ajuta sa conturez forma dorita. Probabil intelege stradania mea, caci si el pentru a deveni o scandura buna de lucru trebuie sa depaseasca multe etape. Initial, acesta se lasa la imbatranit in intemperii cel putin un an dupa ce a fost taiat si pe urma se usuca pentru inca un an in forma in care se gaseste si abia la urma se trage in scandura; urmeaza apoi inca un an la uscat in pod. Parcurge un drum lung, nu-i asa? Altfel insa, nu ar avea aceeasi elasticitate si durabilitate care mie imi este atat de folositoare pentru realizarea unor lucrari ca acestea:



Fiecare dintre lucrarile de mai sus este lucrata exclusiv manual, fiecare detaliu si incizie cunoaste lama daltii, iar la final pensula si lacul. Dar acesta este un alt aspect, despre care voi vorbi cu drag intr-o data urmatoare...caci povestea lemnului si a gandurilor mele este abia la inceput.
Reamintesc adresa mea de mail pentru cei interesati sa cumpere sau doar sa vada aceste basoreliefuri:
icoanesculpate@yahoo.com
Al vostru, 
C-tin Doru Negoescu


miercuri, 16 februarie 2011

Inceput de drum

Dragi prieteni virtuali,

De curand am avut placuta surpriza sa descopar ca ceea ce eu consideram o pasiune profund intima, poate fi apreciata, placuta, cautata de multe alte persoane care poate au zarit candva intr-o vitrina una dintre lucrarile mele sau care au dat intamplator peste acest articol:
http://www.adevarul.ro/locale/targoviste/Constantin_Negoescu_-_Sculpturile_sale_au_ajuns_pana_in_Indonezia_0_427157389.html
Asadar..cine sunt eu? Majoritatea detaliilor o gasiti accesand link-ul de mai sus; eu pot adauga doar ca sunt un pasionat de arta, de frumos, de natura, un om simplu cu o dragoste mare pe care am ales sa o impartasesc voua prin intermediul acestui blog. Imi propun sa va prezint cu fiecare postare cateva dintre lucrarile mele, atat basoreliefuri in lemn de tei, cat si picturi pe panza. Comentariile sunt binevenite, chiar dorite!
Asadar sa pornim la drum!
In cele ce urmeaza puteti vedea cateva dintre icoanele dragi sufleului meu, icoane lucrate cu grija pentru detaliu, icoane ce poarta in ele propria poveste:







Imi cer scuze pentru calitatea imaginilor, marturisesc ca sunt un profan in ale tehnicii. Sper ca in timp (si bazandu-ma pe eventualele comentarii) sa povestesc cat mai mult despre sculptura si pictura, nu prin intermediul unei abordari experte, ci mai ales prin intermediul sentimentelor ce ma leaga de aceasta pasiune.
In afara acestui blog, cei interesati ma pot contacta la adresa de mail:  icoanesculptate@yahoo.com
Pana data urmatoare, va doresc numai bine!
Al vostru,
C-tin Doru Negoescu